Category Archives: JPG, MP3, AVI

Bizarii elefanţi cântători

De Iulia Călin şi Georgiana Sănduleasa

În faţa Clubului „El grande comandante” recunoaştem pe doi dintre elefanţii bizari . Fâlfâim mâinile să atragem atenţia. Ne apropiem cu picioarele uşor împiedicate. „Voi sunteţi, nu?” Se prezintă zâmbind: Nae clăparul şi Claudiu toboşarul.

eleph2Le urmăm paşii pe scările învârtite. Coborâm , coborâm şi iar coborâm. În final, Nae găseşte o masă unde ne aşezăm. El e singurul elefant de la masă. Din spatele camerei lipsite de lumină, auzim două voci şi îl recunoaştem pe Mihai (chitară bass) şi pe prietena lui , Andreea. Cercetează atent şi aruncă priviri curioase.

„Fetele astea ne vor lua un interviu!” Puţin sceptic, se aşează la masă. Îşi încruntă sprâncenele şi încearcă să rezolve „problema” mai repede: „Păi hai , începeţi!”. Nae îi priveşte graba amuzat şi îi aduce aminte: ”nu suntem toţi”. Aşteaptă cu mâinile împreunate şi cu scrumiera în faţă să vină şi ceilalţi . Stânga şi dreapta mesei sunt ocupate de Claudiu şi Cătălin (chitară). Cel din urmă pare să-şi aducă aminte de interviu ”Blogoliceeni, nu?” Citește în continuare

Lângă Mirela Zeţa de la Mondenii

De Iulia Călin şi Georgiana Sănduleasa

2 [640x480]În rochia albă de vară, Mirela Zeţa se aşază în banca strâmtă de „scoală”. Douăzeci de perechi de ochi curioşi o acoperă şi încearcă să afle totul despre ea fără a întreba nimic.

Cere un pahar cu apă şi aşteaptă întrebările. Îşi aranjează rochia vaporoasă. Îşi împreunează mâinile şi reuşeşte să urmărească la rândul ei fiecare privire curioasă.

„Întrebati-mă ce vreţi!”. Nu îndrăzneşte nimeni.

„Bine, dacă nu întrebaţi vă povestesc eu „.

A vrut să lămurească ce întrebări i se par nepotrivite afişându-se deranjată de atitudinea unor jurnalişti. „Cine sunt eu?!” Mirela reproduce răspunsul livrat atunci prin mimica feţei. Colţurile gurii cad brusc în jos cu o atitudine nemulţumită. Într-o secundă zâmbetul ei a revenit pe chip. Degetele ce se chinuiau să se ridice au abandonat orice fel de intenţie. Citește în continuare

Alexandru Buzea, copilul desenator

De Iulia Călin şi Teo Nedelcu

Are 31 de ani, statura mijlocie, părul blond. Alexandru Buzea face desene animate de la 12 ani. Teoretic. Practic, „de cînd se ştie”.

Cu casca de la scuter în mînă, Alexandru zîmbeşte timid. Se îndreaptă spre terasa “ Que Pasa ”, locul unde pare să-şi petreacă majoritatea timpului liber, cîntînd cu trupa lui The Pixels. Muzica este doar un hobby, în comparaţie cu animaţia.

Numele nu i se găseşte uşor pe Google, deşi multe proiecte îi poartă numele. Desenele animate l-au ajutat să rămînă copil, şi in acelaşi timp i-au deschis ochii pentru a vedea o lume condusă de probleme şi bani. ”Am vrut independenţă financiară şi animaţia mi-a oferit asta. Trebuia să trăiesc.” Citește în continuare

Alexa (KISS TV) îşi urmează visele creionate în copilărie

De Ioana Constantin şi Ana-Maria Ilie

eurovisionMall Vitan, ora 12:15.

Pe scara rulantă apare uşor obosită Alexa, semifinalistă la Megastar şi Eurovision. De sub ochelarii de soare, ochii mici şi adormiţi încep să se dezmorţească abia când i se oferă meniul.

″Îmi iau un Frappe Mocca! Lasă-mă să-mi mai revin puţin. M-am trezit la 10 juma ′, o oră m-am tot învârtit prin casă şi am dormit pe unde apucam.″

Între timp apare şi frappe-ul.

Drumul ei e continuarea unor vise desenate cândva pe o foaie de hârtie, o foaie pe care îşi notase ce ar vrea să facă în viitor. ″ Şi am scris: să cânt, să prezint la TV şi să joc teatru. ″A început cu muzica fiindcă era cea mai facilă cale şi a învăţat că, pentru a obţine performanţă, e nevoie de muncă, de seriozitate şi de pasiune. Citește în continuare

Am dat de Trouble

De Edi Nistru şi Jeanin Buţu

streetdanceCu o experienţă de trei ani în domeniul street dance-ului, şcoala de dans Trouble a reuşit să strângă zeci de premii la concursurile naţionale şi internaţionale, construind cea mai bună trupă din România.

Sute de elevi sunt iniţiaţi în fiecare an în arta dansului urban de către instructorii şcolii, care au început şi ei de jos.

Ideea a venit în urma unui meci de fotbal pe plajă, când realizatorii proiectului, Alexandru Matei şi Paul Gheorghe, au aflat unul despre pasiunea celuilalt. Citește în continuare

Graffiti – arta blamată

De Claudia-Andreea Corbu şi Alexandra-Gabriela Roşu

graf1„Te uitai la TV şi vedeai cum se ţine spray-ul… nu-ţi spunea nimeni cum să o faci”

Inscripţia „I bomb my city” de pe tricoul lui Vlad, un graffer de 26 de ani din Cluj-Napoca, scoate la iveală atracţia lui pentru graffiti-ul ilegal. S-a apucat de graffiti prin `97 – `98 când erau vremuri grele şi nu avea acces la informaţie.

Se inspira din revistele pe care le „prindea”. Clipurile găsite pe Internet la acea vreme îl învăţau tehnica. ”Te uitai la TV şi vedeai cum se ţine spray-ul… nu-ţi spunea nimeni cum să o faci”, spunea Vlad. Materialele se găseau foarte greu în acea perioadă, era nevoit să şi le procure prin metode ilegale.

„Te gândeşti la copiii care nu văd decât bani, droguri şi prostituție”

Primul concurs la care a participat a fost în 2003 la Cluj-Napoca. Era o competiţie în scop caritabil, pe tema fumatului. A reuşit să câştige locul I cu o lucrare ce ilustra protestul mondial al fumătorilor. Citește în continuare