Când o să învăţăm să votăm?

De Dragoş Manea

In genere, ideea de vot la romani este perceputa ca “Problema votului in Romania”. Perceptia sau mai bine zis etichetarea este indusa probabil de buletinele de stiri presarate de influente “mogulice”, talk-showuri pervertite cu scopul obtinerii unei audiente ceva mai mult decat meschine, realitati informationale din ziare care anunta prezenta scazuta la vot ori fraude electorale. Cu toate acestea, nu suntem dezinformati ori manipulati, aceasta problema exista. Problema e ca avem o problema, dezbatuta mai mult sau mai putin in mediile potrivite, dar asupra careia nu s-a ajuns la nici o solutie, in afara celei de a filozofa indelung. Asadar pentru a ma conforma trendului analitic roman… voi filozofa…

Evit intrebarea “Ce este votul?” din motive strict temporale si ma intreb doar “Ar trebui sa se voteze de la varsta de 16 ani?” Nu! “Este bine aleasa varsta de 18 ca prag al marcarii maturizarii civice?” Nu stiu… Raspunsuri ce izvorasc in principal din confuzia generata de mediul numit – Romania (mediu la care ma voi referi strict) si de experienta de viata zilnica. De ce nu pot spune cu certitudine daca tanarul in varsta de 18 este pregatit sa mearga la vot, este pentru ca nu sunt sigur ca acest individ este constient de ceea ce face (a nu se sublinia fatalitatea din aceasta exprimare), si mai ales nu stiu daca a fost suficient instruit ori educat pentru a-si spune cuvantul in societate. Astfel, ajung la ceea ce se vrea a fi argumentul principal al rationonamentului filozofic exprimat: Din licee lipseste educatia civica – materia apare bineinteles in programa clasei a IV-a –, aceasta nefiind inclusa nici in cadrul orelor de Istorie, de Sociologie, ori alte materii umaniste, ca sa nu mai vorbim de obscura ora de de motivat abesente in schimbul scuzelor penibile, Dirigentia. Poate ca elevul se intalneste cu notiunea de vot la Istorie cand afla de momentul in care a fost introdus in cadrul carpato-danubian votul universal, dar nu ii este atrasa atentia in nici un fel asupra importantei acestui eveniment, care pana la urma a revolutionat societatea. Elevul, asadar, implineste onorabila varsta de 18 ani, isi schimba cartea de identitate, pentru ca acum bineinteles ca are o infatisare mult mai matura, si i se elibereaza mult asteaptatul buletin de vot. Nimic ciudat pana acum, dar totusi unde se face aceasta responsabilizare a individului? Ce il va opri pe acel pusti ca in ziua votului sa se intalneasca cu colegii dornici de “caterinca” si intre in cabina de vot pentru a pune stampila pe cel mai simpatic dintre candidati? Nimic, spun eu. Nimic, spune realitatea in care traiesc. Desigur, se vor trezi contestatarii care probabil vor atrage atentia ca “acestea sunt exceptii”. Intradevar, sunt exeptiile care intaresc regula! Ale naibii exceptii n-au fost niciodata mai multe si mai usor de fabricat de o societate democratica, dar mai ales iresponsabila. Inchei prematur, probabil, cu acest argument al lipsei de educatie civice, pentru simplu motiv ca nu vreau sa divaghez si sa ajung in punctul cu adevarat dureros al problemei, lipsa educatiei in general.

Tot pentru a-mi justifica raspunsurile la cele doua chestiuni atacate, subliniez alt aspect, tanarul neinteresat de politica. Si revin asadar la “exceptiile” mult iubite (le numesc “exceptii” cu toate ca eu consider ca numarul lor nu imi permite utilizarea corecta a cuvantului). Oare politica inseamna pentru majoritatea celor cu varste cuprinse intre 16 si 18, mai mult decat faptul ca “pitipoanca” cu care ei au avut masa rezervata in club a ajuns parlamantar la Bruxelles si a pronuntat la televizor cuvintele “iarba” si “legalizare”, ca ala de care se rade pana la lacrimi in emisiunile de divertisment, si nu numai,datorita inaltimii, e prim-ministrul tarii, ori ca ala rarait de i se spune “Prostanacul” e si el in cu ceilalti doi in “biznis”? Profitand de asa zisa tenta filozofica auto-insuflata materialului tot eu voi raspunde ca NU.

In acest sens as putea face chiar o grupare procentuala a tinerilor. Metionez ca ma bazez in principal pe experienta personala, pe care as putea s-o numesc realitatea intrucat ma invart in cercuri de oameni cu varste intre 16 si 20 de ani. Dar, revin la procentele promise si afirm ca majoritatea, sa zic 80%, se incadreaza in descrierea de mai sus, la care se adauga cei 15% care au informatia in stare bruta, cei 4% care pe langa aceasta informatie duc si o munca de cercetare ori prelucreaza informatia si cei 1% – “habarnisti” (de la expresia “a nu avea habar”).

Cu siguranta daca as fi fost antropolog, as fi reusit o lucrare impresionanta asupra omului si gradului sau de interes/implicare in politica, a omului si a perceptiei sale asupra politicii, a omului capabil sa voteze, dar cum nu pot sa pretind o astfel de pregatire ma rezum la a-mi recunoaste incertituindea ca “animalul social” la varsta de 18 ani este in stare sa fie responsabil pentru votul sau. Motivul? Functionalitatea actuala a sistemului de instruire incapabil sa pregateasca individual de a percepe si interpreta mijloacele mass-media doldora de informatii politice.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s