Analogii democratice

De Andra Şania

Televizorul a devenit la fel de interesant ca teatrul. Zilnic, pe Antena3, Realitatea şi alte canale de ştiri, se joacă piesele lui Caragiale. Protagoniştii sunt categoric politicienii, scena este pretutindeni, timpul acţiunii este contemporan, iar scopurile sunt hilare, obţinerea voturilor cetăţenilor, implicit obţinerea averilor şi puterii. Acţiunea se schimbă zilnic, de la amuzant la penibil, de la pueril la stupid. Azi caţiva politicieni se bat în te miri ce Adunare, mâine ţin discursuri analfabetizate, poimâine vezi fraude de miliarde, iar peste câteva zile vezi iubire şi pace pretutindeni. Categoric, a doua zi începe din nou scandalul. Dar ce rol are cetăţeanul respectabil din faţa televizorului?

Presupun că toţi vi-l amintiţi pe cetăţeanul turmentat. Noi sunt el, întrupaţi într-un beţivan ce vrea să ştie şi el, umil şi agasat, cu cine votează?! Noi nu suntem beţi, sunt doar ameţiţi de jocul de glezne adoptat în politică.

Comunismul a lasat urme adânci în scena politică, socială, economică. Este un subiect sensibil, pe care toţi îl abordează ca pe o amintire tristă, dar comică. Toţi se plâng de faptul că înainte de 1989 nu existau alimente, băuturi, şanse. Nimeni nu se plânge că nu exista votul. Din amintirile bunicilor, combinate cu ale parinţilor şi ale vecinilor, votul nu era o chestiune proritară. Nici acum nu este, astfel nu explic absentarea în masă de la vot.

Totuşi, deşi votul nu este important pentru generaţia comunistă prin faptul că ani şi ani a fost inexistent, pentru generaţia de azi, mai precis generaţia ce nu a prins comunismul, votul nu este important pentru ca … pur şi simplu nu avem cu cine vota! Când mass-media prezintă zilnic atrocităţi politice, prostie, analfabetism masiv şi corupţie, ţi-e scârbă şi frică să votezi cu cineva anume. Ţi-e frică de efectul pe care îl va avea votul tău. Dacă vine încă un incompetent, încă un hoţ, încă un prost? Ani întregi să vezi ţara prăbuşindu-se, ăsta nu este un peisaj hawaian extraordinar. Cunosc mulţi oameni care după ce au primit cartea de alegător, au ars-o. Am întrebat de ce. Răspuns: „Când n-o să mai fie toţi nişte corupţi, eu atunci o să votez.”

De asemenea, este stresant să vezi că numai în campanii politicienii îsi pseudo-amintesc de tine, la modul că te umplu de pixuri, tricouri, şepci, slogane stupide. Chiar ieri Crin Antonescu şi Băsescu se certau pentru sloganul: „România, o ţară de bun-simţ”. În afară de faptul că este penibil, nu vad alte calităţi ale sloganului, dar cearta este înălţătoare, sublima, admirabilă şi din păcate existentă.

La final, ca părere personală, votul este o libertate dată de democraţie. Nimeni nu poate schimba sistemul, corupţia şi prostia în afară de noi. Apreciez moţiunea de cenzură recent adoptată, nu contează scopul şi finalitatea, contează că în sfârşit se mai mişcă lucrurile. Nu mai vrem să fim călcaţi în picioare la televizor, luăm o atitudine defensivă şi ne ducem la vot. O ştampilă poate schimba sisteme, vremea revoluţiilor s-a dus. Deci, eu cu cine votez nu se mai aplică, se aplică doar: EU VOTEZ!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s