Lângă Mirela Zeţa de la Mondenii

De Iulia Călin şi Georgiana Sănduleasa

2 [640x480]În rochia albă de vară, Mirela Zeţa se aşază în banca strâmtă de „scoală”. Douăzeci de perechi de ochi curioşi o acoperă şi încearcă să afle totul despre ea fără a întreba nimic.

Cere un pahar cu apă şi aşteaptă întrebările. Îşi aranjează rochia vaporoasă. Îşi împreunează mâinile şi reuşeşte să urmărească la rândul ei fiecare privire curioasă.

„Întrebati-mă ce vreţi!”. Nu îndrăzneşte nimeni.

„Bine, dacă nu întrebaţi vă povestesc eu „.

A vrut să lămurească ce întrebări i se par nepotrivite afişându-se deranjată de atitudinea unor jurnalişti. „Cine sunt eu?!” Mirela reproduce răspunsul livrat atunci prin mimica feţei. Colţurile gurii cad brusc în jos cu o atitudine nemulţumită. Într-o secundă zâmbetul ei a revenit pe chip. Degetele ce se chinuiau să se ridice au abandonat orice fel de intenţie.

Interviul ia forma unei secvenţe de monolog. Are idei puternice, bine argumentate. E actriţă şi fiecare cuvânt rostit pare să fie rupt dintr-o piesă de teatru.

Îşi prezintă dezgustul faţă de „reprezentantii de seamă ai societăţii”. „Am avut o surpriză în drum spre voi”. A întâlnit un miting al taximetriştilor din faţa parcului Cişmigiu. Nu ar fi fost nimic neobişnuit dacă nu i s-ar fi ţipat în ureche cu o „goarnă”. Spune că e obişnuită cu astfel de situaţii şi ştie că nu i s-a întâmplat asta pentru că e vedetă, ci pentru că e o femeie cu un decolteu. Se uită şi ea amuzată la decolteu.

Ştie că România se va schimba dar ştie de asemenea că se va întâmpla în timp. Trebuie să pornim de la lucrurile mici iar tinerii sunt cei ce pot schimba lucrurile.

Mirela simte nevoia să-şi întrebe „publicul tânăr”: « Mai merg oamenii la teatru? Voi mergeţi? Aaa daa, nu vă întreb pe voi că voi sunteţi mişto”.

Tânăra actriţă duce discuţia spre un domeniu prea bine cunoscut de ea: teatrul. Povesteşte cu zâmbetul pe buze de prieteniile legate în timpul facultăţii, afirmând că oamenii de atunci i-au rămas şi acum aproape. Aminteşte de nopţile petrecute cu colegii ei de clasă în sala plină de praf în care împărţeau parizerul şi sticla de cola.

1 [640x480]

Imediat după ce a absolvit i s-a ivit şansa de a lucra într-un proiect de televiziune cu colegii ei de facultate. Aşa s-a născut show-ul „Mondenii”. Au pornit plini de entuziasm şi şi l-au păstrat până acum.

„Ce ai face dacă te-ai lăsa de actorie?” se aude o voce de pe rândul de la fereastră. Mirela nu-şi ia timp să gândească răspunsul şi aruncă un „nimic!” hotărât. Vocea se aude din nou, e nemulţumită şi reformulează întrebarea : „niciun hobby? Nimic?”. Şi mai sigură pe ea, aceasta repetă răspunsul, „nimic!”.

Publicul prinde curaj.

„Care sunt actorii tăi preferaţi?”. Spune că îi vin mulţi în minte însă enumeră doar câţiva dintre ei. Anthony Hopkins „e un adevărat sir”, Leonardo Di Caprio şi Robert DeNiro .

A stat o oră precum o elevă. Se plânge de disconfortul statului de elev şi spune că băncile sunt prea mici . O voce de lângă ea şuşoteşte „…eee, erau mai ieftine.”

Zâmbeşte politicos şi uşor se îndreaptă spre uşă. Nu scapă însă de statutul de vedetă şi se conformează pozând cu zâmbetul ei de personaj, Simona Pătruleasa. Cei 20 de ochi o privesc plecând şi se aude un „La revedere” în cor.

Anunțuri

One response to “Lângă Mirela Zeţa de la Mondenii

  1. dragut.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s