La o cafea însufleţită de Zoltan Andras (Sarmalele Reci)

De Ana-Maria Ilie

Zoltan1După ce şi-a comandat o cafea fără cofeină, m-a privit adânc în ochi şi am simţit că una dintre cele mai bune discuţii pe care le-am avut vreodată va începe să se deruleze.

I-am spus lui Zoltan Andras, solistul trupei Sarmalele Reci cum, în această săptămână, ca jurnalişti amatori şi liceeni curioşi, am întâmpinat tot felul de probleme atunci când a fost vorba să ne întâlnim faţă în faţă cu persoane publice.

Replica nu a întârziat să apară: “Cred că trebuie să înveţe contemporanii noştri o lecţie de corectitudine faţă de ei înşişi şi faţă de semenii lor. Şi-au cam pierdut sentimentul sau ideea justă despre cine suntem sau cine sunt şi am impresia că oamenii sunt destul de confuzi, au impresia că sunt mai importanţi decât sunt.“

Au urmat întrebările care îl vizau pe omul numit Zoltan, dincolo de solistul şi persoana publică după care lumea întoarce capul pe stradă.

Ce visaţi să ajungeţi în viaţă, atunci când ai fost elev?

Când eram eu elev, vroiam să mă fac mai multe lucruri. Îmi plăcea muzica şi aş fi vrut să am succes. Aveam o formaţie cu care cântam la liceu, la serbările de sfârşit de trimestru, la concursuri, mai mergeam şi la alte licee să cântăm, dar nu era cunoscută şi nici nu era ceva prea grozav. Dacă gândesc din perspectiva acestui moment, era ceva foarte amatoricesc, dar atunci era foarte important şi mă simţeam foarte bine, simţeam că fac ceva bun, îmi dădea o motivaţie şi mă făcea să ies din cotidianul cenuşiu.

La ce liceu ai fost la ce profil? Liceul te-a ajutat în viaţă, sau a fost doar o perioadă care a trecut?

“Foarte multe dintre lucrurile pe care le învăţăm în şcoală sunt doar un pretext, care ne forţează să ne autodepăşim, să facem nişte eforturi intelectuale pe care altfel nu le-am face.

Liceul pe care l-am făcut eu a fost destul de bun, dar nu excela prin nimic, a fost un liceu teoretic transformat într-unul industrial, erau şi foarte mulţi profesori de o foarte slabă pregătire, şi îmi dau seama acum. Mulţi profesori au uitat că trebuie să fie o pildă pentru elevi ca să îi poată entuziasma, ca elevii să nu înveţe pentru notă ci să înveţe pentru că e ceva interesant.

Mi-aş fi dorit de pildă ca profesorii de matematică pe care i-am avut să îmi fi explicat că matematica este ceva care trăieşte în mine şi trăieşte în univers, şi în general să prezinte matematica aşa cum este, ca ceva viu. Nimic din ceea ce învăţăm nu învăţăm pentru şcoală, ci pentru viaţă.

Procedează bine tinerii inteligenţi din ţara noastră care pleacă în străinătate după terminarea studiilor?

În zilele noastre trecem printr-un proces de individualizare, în acest proces nu îţi mai poate fi dictat cum să te comporţi, trebuie să găseşti tu în interiorul tău. Azi oamenii au libertatea să rămână sau să plece. Este o mobilitate foarte mare şi oamenii au un soi de dinamism. Face parte din destinul omului să se nască într-un loc şi să simtă legătura cu acel loc, sau să spună că gata, am stat destul aici şi trebuie să plec în altă parte.

În funcţie de ce criterii ai alege facultatea dacă acum ai fi licean?

Nu după ce se vinde, după ce aş simţi şi m-ar pasiona.Trebuie să fac ce îmi place, ca să nu pierd timpul.

Zoltan Andras2

Ce ponturi le-ai putea vinde tinerilor care se apucă de muzică?

Trebuie să stăpâneşti un lucru, să faci multă muncă. Cu cât intri mai bine în interiorul muzicii, îţi dai seama că e mai important să cânţi decât să ai faimă sau bani. Importantă e experienţa pe care o are fiecare om şi aprecierea pentru ce am făcut eu, pentru că se produce o schimbare în viaţa celuilalt.

Trebuie să ai un foc în tine, ăsta este cel mai important, trebuie să fii consecvent pentru că altfel, totul e “poză”. Ca să reuşeşti, trebuie ca muzica să fie ca mersul pe bicicletă. Dacă eşti fată, confuzia apare când descoperi că eşti atrăgătoare şi în loc să descoperi melodia, e mai importantă anatomia.

Deşi pe parcursul discuţiei Zoltan a insistat să îl tutuiesc, chiar şi la plecare, pentru mine a rămas tot domnul Zoltan. Mă bucur că pentru două ore am avut lângă mine un om care, dacă îşi pierde speranţa, îi rămâne pasiunea.

Anunțuri

9 responses to “La o cafea însufleţită de Zoltan Andras (Sarmalele Reci)

  1. Cam cliseic.

    „Nu după ce se vinde, după ce aş simţi şi m-ar pasiona.Trebuie să fac ce îmi place, ca să nu pierd timpul.”
    De cand a face ceea ce nu-ti place e o pierdere de timp? Daca am face cu totii doar ceea ce simtim si ne pasioneaza, lumea ar intra in colaps. Si da, asa gandeam si eu acum vreo 2 ani. Dar poti s-o dai dracu` de pasiune daca te trezesti ca ajungi la 30 de ani si nu poti nici macar sa platesti chiria unui apartament decent, sa-ti iei o masina, nu-ti permiti sa faci un copil si mai stiu eu ce. Trebuie sa te faci util societatii, sa-i oferi ceea ce are nevoie. Doar daca stii sa umpli un gol vei avea intr-adevar succes. Pasiunea ta o poti pastra pentru weekend, daca nu-i buna de nimic.
    Detest oamenii publici care au fost pur si simplu norocosi c-au reusit sa se afirme si care se trezesc acum se dea invataturi tinerilor (de genu’ „urmeaza-ti visele”, „fa doar ceea ce-ti place”).

    • Deci asta e ceea ce iti place tie: sa faci ceea ce faci pentru bani ca sa-ti poti permite sa iti iei o masina, sa faci un copil sau mai stiu eu ce oferindu-i societatii ceea ce are nevoie.

  2. Eu zic că fericirea personală este cea care trebuie să conteze cel mai mult. Apoi prietenii şi familia. Societatea şi statul pot să aştepte mult şi bine recunoştinţa mea.

  3. Pingback: Blogoliceenii « 4anotimpuri

  4. sa ne linistim putin, „nu”, interviul a fost acordat unui adolescent si este citit, in mare, de adolescenti. ce voiai sa zica? „faceti facultatea dupa cum castigati mai bine! ascundeti bine de tot ceea ce va place cel mai mult si incercati sa uitati!” sa fim seriosi …. mai bine admira sfaturile chiar decente, decat sa te gandesti, la un sprit de vara, cum ai putea sa te faci util pentru societate. fa-te util pentru tine, n-ai observat ca daca ai atitudinea asta telefonul nu mai suna ?

    felicitari, din partea mea, lui zoltan pentru ca si-a gasit timp pentru acest interviu si felicitari pentru sfaturile acordate.

    p.s. daca-mi permiti o gluma, la sfarsitul interviului zoltan spune ca melodia e mai importanta decat „anatomia”. conform incercarii tale de a fi utilitarist, in cazul in care ai fi o cantareata, pun pariu ca te-ai dezbraca pe scena pentru ca ai fi util partii masculine a societatii.

  5. NU, nu crezi că fericirea personală este cea mai importantă, urmată fiind de familie, şi altele? Dacă te tot sacrifici pe altarele societăţii eu zic cp ajungi un om trist şi robotizat. Este adevărat ce ai scris tu legat de apartament, maşină şi întemeierea unei familii, dar puţin timp pt. propria persoană nu cred că strică…în fine.

  6. „fericiti cei saraci cu duhul” nu cred ca se refera la cei de mai sus… daca iti merge personal bine si te potrivesti foarte bine cu ceea ce ai de facut, si societatea va beneficia de asta si va evolua corect… asta inseamna si ca cei care au abilitatea de a minti si fura nu trebuie sa fie lideri/politicieni ci sa fie in subsolurile umanitatii

  7. Excelent! Sunt niste muzicieni deosebiti! Intotdeauna mi-au placut Sarmalele Reci – pacat, ca nu avem multe formatii de acest calibru, iar pe cele pe care totusi le avem, nu le pretuim destul . . .

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s