Între vis şi aţe este Manufactura

De Andreea Bota şi Ioana Necula

HandmadeDacă ar fi să o descriem pe Alexandra Popa într-un singur cuvânt acela ar fi „boemă”. Am cunoscut-o din întâmplare, pe când eram în căutarea Ruxandrei, o tânără de 17 care „trăia din mărgele”. Ştiam că renunţase la şcoală pentru a se dedica confecţionării de bijuterii, iar hobby-ul îi era singura sursă de venit. Reuşise să transforme această pasiune într-o afacere alături cu verişoara sa, Carmen.

Într-unul din cele două magazine pe care le deţin am gasit-o pe Alexandra, îmbracată într-o rochiţă de culoare neagră care îi dădea un aer elegant şi simpatic.

’’Nu se întamplă nimic special în viaţa mea”, ne-a spus înca din primele minute. A ajuns vânzătoare întâmplător, deoarece, ca majoritatea studenţilor care vin din provincie, avea nevoie de bani, să îşi plătească taxele la facultate şi chiria.

A studiat patru ani actoria la Liceul de Artă „Margareta Sterian” din Buzău şi s-a hotărât să dea la Facultatea de Teatru din Bucureşti. Norocul nu a fost însă de partea ei, iar emoţiile şi criticile au dus la eşec. Ne-a descris cu nervozitate primele clipe ale examenului: ”Sala lungă la capatul căreia se afla comisia, încercarea disperată de a menţine contactul vizual cu profesorii.” Faptul că a picat nu a descurajat-o şi spune că “o sa dau la actorie până o să intru, chiar dacă o sa dau de zece ori.”

Nu aşteaptă sprijin de la nimeni. Părinţii săi nu au fost niciodată de acord cu dorinţa ei de a urma o carieră în teatru. De altfel, relaţia cu ai ei nu a fost niciodată una foarte apropiată. Şi-a cunoscut părinţii doar vârsta de opt ani, când cei doi s-au întors de la muncă, din Grecia.

Are acum 20 de ani şi este studentă la facultatea de psihologie. Consideră că psihologia are foarte multe în comun cu teatrul, cu o carieră de artist. „Înveţi să îi cunoşti şi să îi înţelegi mai bine pe cei din jurul tău, iar ca actor ai nevoie să înţelegi personajul pe care vrei să îl interpretezi, să poţi să vezi din aceiaşi persepectivă ca şi el”, crede Alexandra.

Printre zecile de brizbrizuri colorate de care eram înconjurate, ne sare în ochi un mic detaliu aplicat pe rochia Alexandrei. Era o broţă confecţionată chiar de ea.

Încet, încet conversaţia depăşeşte barierele întrebare-răspuns şi devine din ce în ce mai personală.

Ne vorbeşte despre intenţiile sale de a colabora cu Ruxandra în creaţia de bijuterii şi accesorii, căci se pricepe şi la broşe şi la brăţări. Pînă una-alta, e doar intenţie, deoarece i-a lipsit curajul de a-i spune Ruxandrei dorinţa sa. A realizat că accesoriile par un lucru foarte simplu, dar trebuie sa ştii cum să îmbini culorile, să ai o răbdare de fier şi ochi de artist. „Odată ce ai început să faci asta, trebuie să te ţii, să nu renunţi, trebuie să facă parte din tine”.

Infocampus

Alexandra se consideră norocoasă, deoarece această slujbă îi oferă timpul necesar pentru a se pregăti pentru admiterea de anul viitor. ”În perioada verii nu prea vine lume, toţi sunt plecaţi, aşa că am timp să stau şi să citesc”.

Ne-au atras atenţia cele două carţi uitate, parcă, lângă un pachet de ţigări aproape gol:

”Îmi place să citesc aproape orice, dar Dan Puric e prea credincios pentru mine, iar Balzac se pierde în detalii şi mă scoate din sărite…”

Am lăsat-o pe Alexandra cu doua prietene ce veniseră la o cafea şi o bârfă anonimă încă în micuţul magazin cu podoabe. Sperăm ca în cîţiva ani să putem fi spectatorii unui spectacol în care Alexandra, în rolul principal va străluci pe scenă ca visul ei puternic printre aţe, mărgele şi brăţări.

Foto: InfoCampus.ro

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s