Cristian Tudor Popescu despre „găozarul” aspirant

De Anca Nistoroiu

Am citit cu câteva săpămâni în urmă un articol al doamnei Lelia Munteanu cu titlul Meserii inutile: ziarist. Ce ne mai poate motiva să alegem această meserie?

CTPNu cred că în acest moment către meseria de jurnalist te poate îndrepta o gândire pragmatică . Dacă te interesează sa câştigi bani mulţi şi repede, nu este recomandat jurnalismul. Există alte meserii, în corporaţii, în zona informatică. În zona jurnalismului nu se câştigă bani mulţi şi repede, deşi mulţi dintre jurnaliştii tineri asta vor. Au pretenţii foarte mari, disproporţionate în raport cu pregătirea lor. Vor de la început bani mulţi şi funcţii mari, ceea ce, după părerea mea, nu duce la o realizare profesională. Dacă vrei să faci această meserie, o faci pentru că simţi o chemare, ai o vocaţie. Trebuie să îţi placă această meserie, care se poate defini prin verbul a tresări. Un gazetar este în primul rând un tresărit şi în primul rând o persoană care tresare atunci când ceilalţi rămân liniştiţi. Dacă nu ai această calitate a tresăritului, nu are rost să te faci gazetar.

Care sunt atributele pe care trebuie să le aiba un jurnalist? Ce presupune gazetăria?

Un gazetar nu este în primul rând o persoană care scrie bine, este o persoană care tresare. Dacă ştii să scrii, dar nu tresari, poţi să fii un scriitor. Deosebire este ca între pinpong şi tenisul de câmp. Gazetăria e pinpong, iar scrisul este tenis, diferenţa este că la tenis distanţa dintre lovituri este mai mare.

Gazetăria presupune interferenţa cu diferite categorii sociale, dintre cele mai de jos. Un gazetar îşi culege informaţia în moduri care nu sunt prevăzute în manualele de gazetărie. Acolo se spune că o ştire se verifică din trei surse. De obicei, în practica gazetărească, ai la dispoziţie o jumătate de informaţie dintr-o jumătate de sursă şi asta de obicei la opt seara, când începe jurnalul sau trebuie să dai drumul la ediţie. Trebuie să iei decizia pe loc. Niciodată nu vei avea în timp util trei surse.

Nu contravine regulilor jurnalismului?

Nu. Trebuie să faci jurnalism practic şi nu teoretic. Teoria nu te ajută la nimic. Se poate învăţa la şcoală. Pot să existe nişte profesori care iau leafă pentru asta şi nişte studenţi care bagă în cap aceste lucruri inutile. În practica gazetărească nu se regăseşte aşa ceva şi atunci trebuie să iei o decizie. Această decizie poate fi greşită. Poţi să creditezi o ştire care să se dovedească falsă şi să te compromiţi a doua zi, sau din contră, să intuieşti exact şi să dai (ce?) pe bază de informaţie săracă. Gazetăria este ştiinţa elaborării în condiţii de informaţie săracă şi cu coeficient mare de distorsiune. Din punctul ăsta de vedere, gazetarul se aseamănă cu un astronaut.

Cât de importantă este credibilitatea sursei?

Prima sursă nu e un porumbel al păcii sau un stâlp al moralităţii. Este de obicei un duşman al persoanei vizate de informaţie, uneori chiar din partidul din care face parte, un turnător. Ziarştii şi securiştii lucrează cu turnători. Diferenţa dintre un ziarist şi un securist este tratamentul informaţiei. Securistul o ascunde, ziaristul o dezvăluie. Informaţia nu se lasă deoparte, dacă sursa este un bandit sau o curvă, ci se verifică.

Credeţi că se poate face jurnalism pe blog?CTP2

Bloggingul nu este jurnalism. Pot fi lucruri şi informaţii interesante. Un caz absolut simptomatic pentru media mondială în acest moment este originea primei ştiri a morţii lui Michael Jackson. A apărut pe un site obscur, cu un caracter tabloid, de bârfă, nu la marile televiziuni şi ziare. Bloggerii pot să ofere, la un moment dat, informaţii interesante. Dar bloggerul nu este o sursă creditabilă, e o sursă de semnal. Nu există răspundere pe bloguri, ca să fii jurnalist, trebuie să ai responsabilitate.

V-am auzit vorbind despre globalizarea jurnaliştilor, de mecanizarea, de robotizarea lor. Poate avea un tânăr jurnalist personalitate?

Da, poate. Asta e o falsă problemă. Apare ideea asta, ce poţi sa faci, că sunt patronii, sistemul şi trebuie să ghiceşti ce vor ăştia şi să te adaptezi. Nu este aşa. Tinerii fac gesturi de adaptare fără să le ceară nimeni asta. O fac din această gândire care a apărut acum. Consideră meseria de gazetar o prestare de servicii. Sunt echivalenţi cu un cizmar, cu un strungar, cu un mecanic, cu un ospătar, cum a zis domnul preşedinte. Nu mai acordă o componentă morală acestei meserii. Ziarştii sunt transformaţi în roboţi, dacă ei sunt roboţi. Daca nu eşti şi nu vrei să fii aşa, îţi poţi găsi locul.

Pe aceeaşi temă:

Cristian Tudor Popescu la Interviurile lui Obae

Cristian Tudor Popescu vorbeşte despre bloguri

Foto 1: MPinteractiv.ro
Foto 2: GSP.ro

Anunțuri

One response to “Cristian Tudor Popescu despre „găozarul” aspirant

  1. tataru madalina

    cel mai important subiect pentru un ziarist este
    „transformari sociale”.
    am gasit in paginile unei carti de metafizica acest titlu.ce s-ar intampla daca fiecare cetatean al Romaniei si-ar deschide o societate nonprofit?
    cati romani bogati ar face donatie pentru infiintarea unui nou post de radio spre exemplu?
    adevarul il vedem pe chipurile lor.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s