Ceasul merge înapoi printre poveşti despre Maiart

Reporterele noastre au avut viziuni puţin diferite asupra aceluiaşi subiect. Cum publicaţia noastră respectă libertatea de exprimare, am decis să vă prezentăm ambele versiuni.

Versiunea 1 de Andreea Marcu

Staţia de metrou Dristor 1. Paşii ne poartă înapoi, pe trecerea de pietoni al cărei semafor îşi schimbă culoarea prea repede din verde în roşu. Continuăm DSCF1269să mergem cu spatele către locul în care Cristian Costescu şi-a luat “la revedere” de la noi.

“La revedere fetelor şi succes!” ne-a zis el. Mai înainte ne invitase la tabăra organizată de Maiart în perioada 3-12 august în Câmpia Şimonului, lângă Bran. Preţul rezonabil şi statutul de cercetaş ne făceau cu ochiul, iar Cristi ştia şi profita de acestea.

“E tare, nu?” Ne arătase mobilul lui nou, pentru care se ridicase de la masă pentru câteva minute. Se întâlnise cu Amalia si ea i-l adusese.

“Am încercat să mergem dar erau inundaţii.” Cu o săptămâna înainte avusese o tentativă de a merge până la locul taberei dar marea de apa în care şoseaua îşi găsea sfârşitul a pus capăt planurilor sale.

“Fac munte” ne-a răspuns Cristian Costescu când l-am întrebat cu ce altceva se mai ocupă în afară de Maiart.

“Am 24 de ani.” Asta ne-a lămurit în privinţă sincronizării dintre vârsta lui Cristi şi cele două facultăţi pe care le-a urmat: Jurnalism şi Medicină. Din perspective lui, la Jurnalism e greu pentru că sunt prea mulţi oameni şi prea puţine locuri de muncă.

Cristi ne mai spusese că cei mai mulţi doctori au înclinaţii artistice, pentru că numeroasele ore de studiu şi de lectură necesare profesiei lor le trezesc interesul pentru cultură. Poate de asta în cazul lui nu s-a pus niciodată problema “imparţitului” între Maiart şi Facultatea de Medicină. Toate acestea ni le zicea după ce închisesem amândouă caietele şi îi dădeam detalii în legătură cu joaca noastră de-a jurnalistele.

“E greu cu autorizaţiile pentru ceea ce vrem noi să facem…” Cristi vrea să îndrepte Maiart către o noua direcţie: turismul cultural, fenomen care le-ar deschide ochii tinerilor într-un mod inedit, prin excursii tematice în locuri de o mare insemnătate istorică sau artistică.

DSCF1276“A cincea ediţie a festivalului, cea din mai 2010, ar trebui să iasă foarte bine… Am făcut rost de fonduri.” Lipsa fondurilor era doar unul din multele obstacole din calea dezvoltării Maiart: oamenii nu se implicau serios în organizare, sponsorii se schimbau la fiecare ediţie a festivalului iar şpăgile erau mai mult decât necesare pentru promovarea unui astfel de eveniment într-o ţară în care astfel de manifestaţii nu sunt foarte rentabile.

“In general tinerii cu vârste cuprinse între 14 şi 24 de ani.” Acesta este publicul-ţintă al Maiart.

“Cand merg cu autobuzul şi aud conversaţiile tinerilor din ziua de azi sau când mă uit la televizor, îmi dau seama că o astfel de asociaţie merită făcută.” Cristi înţelege foarte bine nevoia unei educaţii non-formale într-o era în care cultura nu mai e la modă.

“Sunt foarte mulţi absolvenţi ai Facultăţii de Teatru care nu au nicio slujbă.” Aceştia sunt cei ce predau la cursurile de teatru Maiart.

“Cel mai greu a fost să organizăm cu adevărat ceva.” povestea el în timp ce învârtea în mână un capac de la pix. Pentru Cristi şi ceilalţi cinci membri fondatori, prevederile legale nu au fost o problemă.

“Asta a fost ceea ce ne-a convins.” râde Cristi. Ne spusese povestea alegerii numelui asociaţiei. Pentru că toţi cei şase membri se contraziceau în privinţă numelui asociaţiei, l-au întrerupt pe un boschetar de pe stradă care mânca un hamburger şi l-au întrebat care dintre variante i se părea cea mai potrivită. Şi “Maiart” a rămas. “Maiart” este o romanizare a expresiei englezeşti “my art” astfel încât să indice luna în care se desfăşoară festivalul care a făcut întreagă asociaţie celebra.

“Am faţă umflată.” Nu se simţea bine, era oboist, dar apăruse la interviu.

“Si, vreţi să-mi puneţi întrebări?” a râs Cristi când s-a aşezat la masă noastră. Cristian Costescu este preşedintele Maiartului, asociaţie ce are că obiectiv principal trezirea interesului tinerilor pentru artă şi cultură.

“Salut” a zis Cristi. Ne aşezasem de zece minute la masă… Şi înainte de asta traversasem în grabă o stradă mare cu un semafor la care verdele durează puţin… Şi înainte de asta… Staţia de metrou Dristor 1.

–––––––––––––––––––––––

Versiunea 2 de Georgiana Sănduleasa

În faţa McDonald-ului de la Dristor îl zăresc – o privire îngrijorată şi tăioasă – pe Cristian Costescu, preşedintele asociaţiei Maiart. Se întâlneşte cu întrebările şi se aşează la masa lor. Cercetează atent şi vede un aparat foto. Se uită sfios, de parcă acesta i-ar urmări mişcările şi, instinctiv, îşi aranjează părul negru. Are o voce caldă. Îi cere iertare aparatului că nu arată prea prezentabil. Îşi gândeşte răspunsurile, uitându-se în gol.

De la acest student de 24 de ani a început totul. În 2004 i-a venit ideea de a înfiinţa o asociaţie de educare non-formală prin teatru, destinată în special tinerilor talentaţi. I-ar fi plăcut să se facă actor, dar a preferat să meargă la Facultatea de Medicină. În paralel a terminat şi Facultatea de Jurnalism.

Din pasiunea lui pentru artă a apărut “Maiart” . “

– De ce Maiart?, îl întreb. Îşi frământă puţin sprâncenele şi răspunde zâmbind, întrebând la rândul lui:

– Pentru că festivalul este în mai?

Asociaţia a pus-o pe picioare destul de uşor, însă doar pe parcurs şi-a dat seama de nevoile acesteia, iar momentele neplăcute nu au întârziat să apară. Pe parcursul festivalului de anul acesta s-a lovit de probleme de organizare. Sistemul de sonorizare le-a dat de furcă participanţilor, uneori negativele melodiilor întrerupându-se în mijlocul reprezentaţiei.

La început, singura pasiune pe care o găseai din belşug în Asociaţie era teatrul. I s-au alăturat, în timp, muzica şi dansul. Pentru Cristi, teatrul este un mijloc de destindere, de cunoaştere şi de exprimare. Tace. Se face linişte. Îşi aduce aminte de planurile măreţe pe care le avea cu teatrul său. Visa la şapte zile de festival internaţional , la un festival adus la nivel înalt. Voia să audă voci de actori anunţând festivalul.

– Unde crezi ca va ajunge Maiart într-un an?.

Mâinile sale se agită pline de entuziasm, dar Cristian îşi păstrează aceeaşi figură rezervată . Este sigur că anul viitor va ieşi bine şi că festivalul va fi bine primit de public. A primit deja sponsorizarea de care avea nevoie pentru a organiza un eveniment reuşit. Ne povesteşte era cât pe ce să nu facă festivalul anul acesta. Depindeau de nişte sponsorizări care nu apăreau. Totuşi, a cedat în faţa rugăminţilor unor apropiaţi. Înarmat doar cu speranţa că va ieşi bine, şi-a însuşit rolul de preşedinte al asociaţiei. Acum cînd îşi aduce aminte parcă se citeşte puţin regret în glasul lui. Au fost alături de Maiart parteneri precum Asociaţia culturală Indart, Casa de cultură a studenţilor, Speed Moto şi Editura Tritonic.

De-a lungul anilor, a fost impresionat de talentul multor tineri . Aude şi acum vocea Mădălinei şi vede gesticulaţia alertă a lui Marian. Îşi apropie mâinile, să-şi strîngă în ele toate amintirile. Îşi aţinteşte privirea în gol şi, oarecum rezervat, vorbeşte de transformările apărute în echipă de la începutul asociaţiei. Unii membri au plecat, părăsind proiectul cu uşurinţă, de cele mai multe ori fară să se justifice. Se fereşte să îi judece pe aceştia şi ia lucrurile aşa cum sunt:

– Oamenii vin şi pleacă, spune el, firesc.

Îl întreb pe Cristi ce planuri are pentru vară. Nu răspunde imediat, lasă să treacă câteva secunde, timp în care îşi duce mâna la ureche – un tic al lui.

– Mergem la munte, spune el degajat. Organizează, în perioada 3 – 12 august, o tabără de cercetaşi (ochii îi devin pofticioşi de drumeţii). Asociaţia nu este pretenţioasă, preţul e rezonabil, înscrierile pentru excursiile organizate, dar şi pentru cursurile de dans, teatru şi muzică se pot face uşor prin e-mail sau telefon.

Sfârşitul întrebărilor îl ridică de pe scaunul de plastic. Nu se grăbeşte. Dă voie unei bătrîne să treacă şi pleacă cu aceiaşi privire tăioasă cu care a venit.

În urma lui se aude:

– Mai vorbim…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s