Bizarii elefanţi cântători

De Iulia Călin şi Georgiana Sănduleasa

În faţa Clubului “El grande comandante” recunoaştem pe doi dintre elefanţii bizari . Fâlfâim mâinile să atragem atenţia. Ne apropiem cu picioarele uşor împiedicate. “Voi sunteţi, nu?” Se prezintă zâmbind: Nae clăparul şi Claudiu toboşarul.

Le urmăm paşii pe scările învârtite. Coborâm , coborâm şi iar coborâm. În final, Nae găseşte o masă unde ne aşezăm. El e singurul elefant de la masă. Din spatele camerei lipsite de lumină, auzim două voci şi îl recunoaştem pe Mihai (chitară bass) şi pe prietena lui , Andreea. Cercetează atent şi aruncă priviri curioase.

“Fetele astea ne vor lua un interviu!” Puţin sceptic, se aşează la masă. Îşi încruntă sprâncenele şi încearcă să rezolve “problema” mai repede: “Păi hai , începeţi!”. Nae îi priveşte graba amuzat şi îi aduce aminte: ”nu suntem toţi”. Aşteaptă cu mâinile împreunate şi cu scrumiera în faţă să vină şi ceilalţi . Stânga şi dreapta mesei sunt ocupate de Claudiu şi Cătălin (chitară). Cel din urmă pare să-şi aducă aminte de interviu ”Blogoliceeni, nu?”

La o cafea însufleţită de Zoltan Andras (Sarmalele Reci)

De Ana-Maria Ilie

După ce şi-a comandat o cafea fără cofeină, m-a privit adânc în ochi şi am simţit că una dintre cele mai bune discuţii pe care le-am avut vreodată va începe să se deruleze.

I-am spus lui Zoltan Andras, solistul trupei Sarmalele Reci cum, în această săptămână, ca jurnalişti amatori şi liceeni curioşi, am întâmpinat tot felul de probleme atunci când a fost vorba să ne întâlnim faţă în faţă cu persoane publice.

Replica nu a întârziat să apară: “Cred că trebuie să înveţe contemporanii noştri o lecţie de corectitudine faţă de ei înşişi şi faţă de semenii lor. Şi-au cam pierdut sentimentul sau ideea justă despre cine suntem sau cine sunt şi am impresia că oamenii sunt destul de confuzi, au impresia că sunt mai importanţi decât sunt.“

Au urmat întrebările care îl vizau pe omul numit Zoltan, dincolo de solistul şi persoana publică după care lumea întoarce capul pe stradă.

Ce visaţi să ajungeţi în viaţă, atunci când ai fost elev?

Când eram eu elev, vroiam să mă fac mai multe lucruri. Îmi plăcea muzica şi aş fi vrut să am succes.

Pe Mugurel Vrabete, de la un cap la altul, scrie “muzică”

De Teo Nedelcu

Numele lui Mugurel Vrabete se leagă de trupa Holograf, emisiunea Taverna, numeroase apariţii TV, mulţi ani de muzică şi experienţa apariţiilor pe scenă.

Un om simplu la prima vedere, Mugurel ascunde o mulţime de secrete, informaţii pe care am avut plăcerea să le aflu miercuri, la Cafeneaua Actorilor de pe esplanada Teatrului Naţional.

Se aflǎ exact în faţa mea, îi pot studia fiecare gest. Îşi aprinde o ţigară şi nerăbdător o strigă pe chelneriţa; fata fâstâcită vine să ia comanda.

Începe să povestească despre proaspăta întoarcere din Washington, de la o Conferinţă a Organizaţiilor Internaţionale care se ocupă de colectarea drepturilor de autor:

747, o trupă cu reacţie

De Cristina Chiran şi Iulia Dămăroiu

Acorduri de chitară.

Am păşit pe scările clubului unde băieţii de la trupa 747 făceau probele de sunet.

Tobele, departe de a fi domoale, acopereau vocea. Ritm alert şi versuri. Mircea, uşor răguşit, face prezentările : “Bună, eu sunt Mircea ! Cânt la bass şi la voce.” Râsete. Am auzit că el cântă!

Mâna dreaptă a lui Mircea, Brebenel, cântă la chitară. Zâmbeşte carismatic. Lângă el, pe taburet, stă acum Freaky, sau Andrei. La concerte de obicei, e în stânga lui Mircea.

Alexa (KISS TV) îşi urmează visele creionate în copilărie

De Ioana Constantin şi Ana-Maria Ilie

Mall Vitan, ora 12:15.

Pe scara rulantă apare uşor obosită Alexa, semifinalistă la Megastar şi Eurovision. De sub ochelarii de soare, ochii mici şi adormiţi încep să se dezmorţească abia când i se oferă meniul.

″Îmi iau un Frappe Mocca! Lasă-mă să-mi mai revin puţin. M-am trezit la 10 juma ′, o oră m-am tot învârtit prin casă şi am dormit pe unde apucam.″

Între timp apare şi frappe-ul.

Drumul ei e continuarea unor vise desenate cândva pe o foaie de hârtie, o foaie pe care îşi notase ce ar vrea să facă în viitor. ″ Şi am scris: să cânt, să prezint la TV şi să joc teatru. ″A început cu muzica fiindcă era cea mai facilă cale şi a învăţat că, pentru a obţine performanţă, e nevoie de muncă, de seriozitate şi de pasiune.

Florin Grozea eOk.ro

De Florentina Deca şi Alexandra Şerban

Am incercat să aflăm cum este omul din spatele proiectelui eOk.ro, dar şi bloggerul, artistul, fostul prezentator de radio si tv.

Distanţa creată de sticla monitorului a dispărut în momentul în care l-am sunat pentru a stabili o întâlnire. Bine imbrăcat, atent la detalii dar şi foarte amabil, Florin ne-a dat indicaţii si ne-a aşteptat în faţa studioului.

Acolo am găsit un om dezinvolt, care nu se temea de camera de filmat şi de întrebările primului nostru interviu. Însă nu numai Florin s-a arătat amabil la sosirea noastră, ci şi o parte din echipa sa, care ne-a întâmpinat zâmbind.

Discuţia avea să decurgă rapid, la aflarea veştii că avem 20 de minute la dispoziţie pentru a-l intervieva. Agendele, camera de filmat şi freza nefăcută a lui Florin aveau să concentreze părerile lui asupra muzicii româneşti în era digitală.