La o cafea însufleţită de Zoltan Andras (Sarmalele Reci)

De Ana-Maria Ilie

După ce şi-a comandat o cafea fără cofeină, m-a privit adânc în ochi şi am simţit că una dintre cele mai bune discuţii pe care le-am avut vreodată va începe să se deruleze.

I-am spus lui Zoltan Andras, solistul trupei Sarmalele Reci cum, în această săptămână, ca jurnalişti amatori şi liceeni curioşi, am întâmpinat tot felul de probleme atunci când a fost vorba să ne întâlnim faţă în faţă cu persoane publice.

Replica nu a întârziat să apară: “Cred că trebuie să înveţe contemporanii noştri o lecţie de corectitudine faţă de ei înşişi şi faţă de semenii lor. Şi-au cam pierdut sentimentul sau ideea justă despre cine suntem sau cine sunt şi am impresia că oamenii sunt destul de confuzi, au impresia că sunt mai importanţi decât sunt.“

Au urmat întrebările care îl vizau pe omul numit Zoltan, dincolo de solistul şi persoana publică după care lumea întoarce capul pe stradă.

Ce visaţi să ajungeţi în viaţă, atunci când ai fost elev?

Când eram eu elev, vroiam să mă fac mai multe lucruri. Îmi plăcea muzica şi aş fi vrut să am succes.

Cabral Online

De Florentina Deca şi Alexandra Şerban

În încercarea de a afla cine este omul din spatele camerelor de filmat şi al blogului am decis să îl intervievăm pe Cabral Ibacka. Importanţa blogului său, traficul, relaţia cu mass-media, dar şi omul obişnuit din spatele tuturor discuţiilor şi a dezbaterilor ne arată un “uman” dezinvolt şi doritor de a-i ajuta pe cei din jurul lui.

Cabral este exact tipologia omului pe care o căutam. Din nefericire, lipsa timpului nu i-a permis să ne ofere un interviu real, însă s-a arăta disponibil în a ne ajuta şi în a ne oferi răspunsuri prin mail.

Ce te-a determinat să îţi deschizi un blog?

La mine a fost simplu, şi acest simplu se bifurcă la fel de simplu:

a) nevoia de comunicare. Idei sunt multe, puncte de vedere, opinii. Însă, dacă munceşti cât o fac eu, dacă nu ai timp liber, ideile respective îţi vor stărui în cap, nu vei şti dacă ai dreptate sau nu, dacă poţi îmbunătăţi ceva.

Diana Bobar: “Îmi place să adaug un accent kinky oricarei ţinute”

De Iulia Dumitrescu, Andra Şania

Am intrat întâmplător pe blogul Dianei Bobar acum un an. Mi-au plăcut enorm rochiile ei diafane, accesoriile fanteziste şi ambiţia inegalabilă.

La doar 22 de ani, a evoluat de la o maşină de cusut împrumutată la propriul brand. Deşi ocupată cu mutarea atelierului într-un spaţiu mai mare şi cu fabricarea continuă a rochiilor, a răspuns repede şi prompt.

Născută în Timişoara,ea are numeroase colaborări în Bucureşti. Doar e fata ce poate să transforme orice bărbat într-un paparazzo!

Ce te-a determinat să îţi deschizi blogul şi care a fost evoluţia acestuia în timp?

Am făcut blogul iniţial pentru că îmi plăcea ideea de jurnal online, apoi pentru că era un mod amuzant de comunicare cu prieteni; părinţii mei îl citeau să vadă ce mai fac, dacă sunt bine.

Radio Purple – radioul comunităţii gay din România

De Aura Sandu

Radio Purple este postul comunităţii gay din România. A început să emită pe 1 octombrie 2008.

Radio Purple tratează subiecte diverse şi delicate cu eleganţă şi bun simţ ,dar fără inhibiţii şi interdicţii.

Spune-ne cine eşti? Câţi ani ai?

Sunt Andrei, am 23 ani , în timpul săptămânii lucrez la Unicredit Leasing iar în weekend am o emisiune la Radio Purple, un radio care a derivat din Clubul Purple. Acum e un concept Purple.

Cătălin Enache: “Nu îmi este frică să încerc ceea ce poate îmi dă un strop de unicitate”

De Iulia Dumitrescu, Andra Şania

“Cătălin Enache este un om sensibil, timid, discret. Are un cult al hainelor”. Ceea ce ne-a spus Cristina Bazavan, redactora-şefă de la TABU, ne-a captat imediat interesul.

Am aflat ulterior despre el ca a început la J’adore, apoi a intrat in echipa TABU din Bucureşti. „L-am ales dintr-un dosar plin de oameni obsedaţi de haine Are un dulap, mai bine zis depozit de haine. E foarte grijuliu cu ele, le ţine în săculeţii lor originali”, a continuat Cristina Bazavan. Acesta a fost momentul în care am ştiut că stilistul de la TABU merită toată atenţia noastră.

Povesteşte-ne puţin despre munca ta.

Pe ansamblu cred că încerc să fac lumea mai frumoasă, în stilul şi pe stilul meu, încerc să-i ajut pe oameni să se regăsească şi, prin intermediul hainelor, să-şi îmbunătăţească stilul sperând astfel să contribui şi eu cât de puţin la spectacolul străzii care este destul de trist în mioritică.

Ionuţ Părăuşanu: “În natură se vieţuieşte, la oraş se supravieţuieşte”

De Ioana Constantin

Ionuţ Părăuşanu este omul care a creat cea mai mare comunitate online în domeniul ecologic. A început în vara anului 2007 prin realizarea proiectului Ecosemnal, care are în prezent 40 de site-uri şi a continuat cu Ecomagazin, Ecosapiens, Naturalist şi Ecopedia.

Vorbeşte cu plăcere despre Ecosemnal şi despre ecologie.

După aproape doi ani de existenţă a reuşit proiectul Ecosemnal să îndeplinească măcar jumătate din misiune?

Ecosemnal a reuşit să facă lucruri pe care nu mi le-am propus, în schimb sunt şi altele pe care nici nu le-am început, deşi au fost printre primele idei de acţiune online.

Cristian Tudor Popescu despre “găozarul” aspirant

De Anca Nistoroiu

Am citit cu câteva săpămâni în urmă un articol al doamnei Lelia Munteanu cu titlul Meserii inutile: ziarist. Ce ne mai poate motiva să alegem această meserie?

Nu cred că în acest moment către meseria de jurnalist te poate îndrepta o gândire pragmatică . Dacă te interesează sa câştigi bani mulţi şi repede, nu este recomandat jurnalismul. Există alte meserii, în corporaţii, în zona informatică. În zona jurnalismului nu se câştigă bani mulţi şi repede, deşi mulţi dintre jurnaliştii tineri asta vor. Au pretenţii foarte mari, disproporţionate în raport cu pregătirea lor. Vor de la început bani mulţi şi funcţii mari, ceea ce, după părerea mea, nu duce la o realizare profesională. Dacă vrei să faci această meserie, o faci pentru că simţi o chemare, ai o vocaţie. Trebuie să îţi placă această meserie, care se poate defini prin verbul a tresări. Un gazetar este în primul rând un tresărit şi în primul rând o persoană care tresare atunci când ceilalţi rămân liniştiţi. Dacă nu ai această calitate a tresăritului, nu are rost să te faci gazetar.

Care sunt atributele pe care trebuie să le aiba un jurnalist? Ce presupune gazetăria?